Poveștile colorate de origine ale lui „Gringo”

Pe cel mai recent episod al podcastului Slate din Lexicon Valley, aprofundez numeroasele povești din jurul originilor cuvântul gringo, un epitet folosit de latin-americani pentru vorbitorii străini, de obicei anglofoni americani. Deși o mulțime de folclor viu înconjoară cuvântul, etimologia sa actuală este la fel de interesantă.

Cele mai populare povești despre cuvânt au legătură cu implicarea militară americană în războiul mexican-american (1846-1848) și sunt „literalmente colorate, având legătură cu culoarea verde. Uneori se spune că un regiment dintre soldații americani purtau haine verzi, provocând un răspuns mexican de „du-te acasă verde”. O altă familie de etimologii populare descrie soldații americani care mărșăluiesc pe teritoriul mexican în timp ce cântă o melodie începând cu cuvintele „Green creste …” Există mulți candidați pentru o astfel de melodie, inclusiv melodia tradițională engleză „Green Grow the Rushes, O” piesa lui Robert Burns „Green Grow the Rashes, O.” O altă melodie britanică, „Green Grow the Laurels”, a fost transformată într-o melodie americană de cowboy, „Green Grow the Lilacs”, așa cum a fost folosită de dramaturgul din Oklahoma Lynn Riggs în piesa de teatru de pe Broadway din 1930 cu același nume. (Acea piesă a servit ca bază pentru musicalul Oklahoma!)

Dar nu există nici o bucată de dovezi că oricare dintre aceste cântece au fost de fapt cântate de soldați în războiul mexican. Este adevărat, totuși, că cuvântul a intrat în limba engleză după război, apărând în două surse din 1849. Una se afla în jurnalul lui John Woodhouse Audubon, fiul (și asistentul) celebrului naturalist și pictor al vieții sălbatice John James Audubon. legat de o expediție nefericită de la New York la California în timpul goanei după aur, cu scopul de a colecta exemplare și de a face picturi și schițe pentru o carte despre mamiferele din America de Nord. Traseul circuitat parcurs de grup le-a dus prin nordul Mexic, iar pe 13 iunie 1849, Audubon a scris această intrare în jurnal:

Cerro Gordo este o groapă mizerabilă de vagabonzi, cu nimic care să-l susțină, în afară de garnizoana sa mică o sută cincizeci de cavaleri montați pe catâri.Eram strigați și strigați în timp ce treceam până acum și numit „Gringoes” etc., dar asta nu ne-a împiedicat să ne bucurăm de delicioasa lor apă de izvor; a fost mișto și încântător. Oamenii noștri s-au repezit la el și au băut două pahare pline fiecare, cu greu respirând între timp; a fost prima apă bună pe care am avut-o de când am părăsit Mississippi.

În timp ce jurnalul lui Audubon a rămas nepublicat până la mult timp după moartea sa, a apărut o altă apariție de gringo în același an un public de masă: Henry Augustus Wise, locotenent al marinei SUA, a publicat Los Gringos; sau, o vedere din interiorul Mexicului și Californiei la sfârșitul anului 1849. În prefață, locotenentul Wise a scris: „Titlul – Los Gringos, cu care acest volum a fost botezat, este epitetul – și mai degrabă un reproș – folosit în California și Mexic pentru a desemna descendenții rasei anglo-saxone. „

După ce gringo a intrat în limba engleză, ar dura mai mult de trei decenii înainte ca americanii să înceapă speculații cu privire la originile cuvântului. La 3 noiembrie 1883, Los Angeles Times și Arizona Weekly Citizen au publicat ambele un articol cu o explicație muzicală:

Cuvântul Gringo, termenul aplicat americanilor și englezilor de către mexicani, se spune că a avut un amuzant origine. O mulțime de marinari aparținând unui om de război englez la Mazatlan au coborât la țărm și s-au urcat într-un bețiv care răcnea. În timp ce defilau pe străzi, unul dintre ei cânta „Green Grow the rushes” etc. Mexicienii au prins doar primele două cuvinte și le-au numit Grin-go și s-a blocat de atunci.

Dar versiunea acestei povești care a rămas cu adevărat blocată a fost una scrisă de celebra jurnalistă Nellie Bly (numele de stil al Elizabeth Cochrane), când era corespondentă de 21 de ani pentru ziarul ei local, Bly a plecat în Mexic timp de șase luni și, într-un raport difuzat pe scară largă în ziarele americane în 1886, ea a scris:

Oamenii se întreabă adesea și se întreabă de ce Mexicanul îl numește pe american un „Gringo”, sau ce înseamnă cuvântul … Când americanii au intrat în război cu Mexicul, o melodie, fiecare verset care se încheia cu „Green grow the jushs, O”, a fost foarte populară. aproape toată lumea este fantezistă și a fost cântat de bătrâni și tineri. În timp ce în lagăr, soldații îl cântau în mod constant și tot ce puteau auzi mexicanii era „Verde să crească papură, O.” Au început imediat să-i cheme pe soldații americani după primele două cuvinte, pe măsură ce le sună „rânjet”, au transformat-o într-un singur cuvânt, prin care vor cunoaște vreodată americanul – „Gringo”.„

Bly a repetat această poveste în cartea sa din 1888„ Six Months in Mexico ”, dar în anul următor un alt corespondent american din Mexic a luat excepție de la etimologia ei gringo:

„Nellie Bly” face încă mai multe erori. Explicația ei a cuvântului „gringo” – o denumire nativă familiară pentru american – este absurdă. În loc să-și atribuie originea în mod corespunzător „hainelor verzi” ale unui regiment din Kentucky staționat în Mexic, în timpul războiului „40-47, spune că a venit din popularitatea piesei,” Green Grow the Rushes, O „, în taberele americane.
—SC Robertson, „Saunterings in Mexico”, Evening Star (Washington, D.C.), 14 septembrie 1889

Etimologia „hainei verzi” a fost totuși la fel de specioasă. În cele din urmă, s-a dat puțină lumină științifică subiectului când a fost publicată prima intrare în dicționarul englez pentru gringo, în 1889, când marele filolog american William Dwight Whitney a publicat volumul „G” al dicționarului său Century. În intrare, Whitney renunță la etimologiile populare și dă următoarea origine: „”

Etimologia gringo din Griego care înseamnă „greacă” circulase deja în dicționarele în limba spaniolă timp de un secol, cu mult înainte de Războiul mexicano-american. Într-un dicționar din 1787, El Diccionario Castellano, Esteban de Terreros explica: „Străinii din Malaga sunt numiți gringos, care au anumite tipuri de accent care îi privează de vorbirea castiliană ușoară și naturală, iar la Madrid numele este dat în special irlandezilor pentru același motiv. ” (Soldații irlandezi s-au alăturat armatei spaniole în secolele al XVI-lea până în al XVIII-lea, astfel încât spaniolii ar fi fost familiarizați cu „gâlbâiul” lor.)

Utilizarea grecescului ca un substitut pentru o „discuție cu străinii” neinteligibilă este ceva familiar și vorbitorilor de engleză, la fel ca și în expresia „Este greacă pentru mine.” Și limbi precum engleza și spaniola au ales probabil greaca din cauza cărturarilor monahi din epoca medievală care au avut dificultăți în transcrierea unor fragmente grecești de manuscrise latine. . Pentru mai multe detalii, consultați coloana mea recentă „Rute de cuvinte”, „Dacă este” Tot grecesc pentru voi, „Blame Monks And Shakespeare”. Cu Griego mutând în varianta formei gringo în spaniolă, rezonanța inițială cu limba greacă a fost probabil pierdută, dar utilizarea epitetului în America Latină servește ca un memento al modului în care contactul dintr-o divizare lingvistică este adesea plin de tensiune.