Stilele de învățare ale lui Kolb și modelul de învățare experiențială

ianuarie 23, 2021

Stilele de învățare ale lui Kolb și modelul de învățare experiențială

Notă: Deși puteți începe de la oricare dintre temele majore enumerate în stânga acestui ecran, ar trebui să citiți Introducere pentru a obține un fundal al învățării stiluri.

În timp ce este posibil ca VAK să fi popularizat stilurile de învățare, David Kolb, profesor de comportament organizațional la Case Western Reserve University, este creditat cu lansarea mișcării stilurilor de învățare la începutul anilor șaptezeci și este probabil unul dintre cele mai influente s-au dezvoltat modele de învățare.

Învățarea este procesul prin care cunoașterea este creată prin transformarea experienței. Cunoașterea rezultă din combinația de a înțelege experiența și a o transforma. – Kolb (1984, 41)

Kolb propune că învățarea experiențială are șase caracteristici principale:

Învățarea este concepută cel mai bine ca un proces, nu din punct de vedere al rezultatelor.
Învățarea este un proces continuu bazat pe exper adică.
Învățarea necesită rezolvarea conflictelor dintre modurile de adaptare la lume opuse dialectic (învățarea este prin natura sa plină de tensiune).
Învățarea este un proces holistic de adaptare la lume.
Învățarea implică tranzacții între persoană și mediu.
Învățarea este procesul de creare a cunoașterii care este rezultatul tranzacției dintre cunoștințele sociale și cunoștințele personale.

Teoria învățării Kolb stabilește patru stiluri de învățare distincte, care se bazează pe un ciclu de învățare în patru etape. În acest sens, modelul Kolb diferă de altele, deoarece oferă atât o modalitate de a înțelege stilurile individuale de învățare, pe care a numit-o „Inventarul stilurilor de învățare” (LSI) și, de asemenea, o explicație a unui ciclu de învățare experiențială care se aplică tuturor cursanților.

Bazele învățării experiențiale a lui Kolb Model

Notă: „Experiențial” înseamnă legătură cu sau rezultat din experiență în timp ce „experimental” înseamnă legătură cu sau bazat pe experiment. Kolb folosește termenul „experiențial”, deoarece teoria sa se bazează mai mult pe reflectarea experiențelor. În timp ce alții folosesc „experimental” atunci când fac referire la tehnici de cercetare experimentală care solicită cursanților să testeze ipoteza (experimentul) despre cunoașterea conținutului.

Modelul de învățare al lui Kolb se bazează pe două continuumuri care formează un cadran:

Pentru o imagine mai mare, faceți clic pe imaginea

Continuum de procesare: abordarea noastră față de o sarcină, cum ar fi preferarea de a învăța făcând sau urmărind.
Percepție continuă: răspunsul nostru emoțional, cum ar fi preferarea de a învăța gândind sau simțind.

Ciclul de învățare

Această matrice oferă un ciclu de învățare care implică patru procese care trebuie să fie prezente pentru ca învățarea să aibă loc. Rețineți că această parte a modelului lui Kolb este mai utilă în faptul că, în loc să încerce să identifice un stil de învățare, el oferă un program de învățare model.

Kolb a numit această învățare experiențială, deoarece experiența este sursa învățării și development (1984). Fiecare capăt al continuumurilor (modurilor) oferă un pas în procesul de învățare:

Pentru o imagine mai mare, faceți clic pe imagine

Experiență concretă (sentiment): învățare din experiențe specifice și relaționare cu oamenii. Sensibil la altele sentimentele lui.
Observare reflexivă (vizionare): observarea înainte de a judeca vizualizând mediul din diferite perspective. Caută semnificația lucrurilor.
Conceptualizare abstractă (gândire): Analiza logică a ideilor și acționarea asupra înțelegerii intelectuale a unei situații.
Experimentare activă (realizare): abilitatea de a realiza lucrurile prin influențarea oamenilor și a evenimentelor prin acțiune. Include asumarea riscurilor.

În funcție de situație sau mediu, cursanții pot intra în ciclul de învățare în orice moment și vor învăța cel mai bine noua sarcină dacă practică toate cele patru moduri.

Enumerate mai jos sunt câteva exemple:

Învățarea de a merge pe bicicletă:
- Observație reflectorizantă – Gândindu-vă la mersul pe bicicletă și la vizionarea unei alte persoane.
- Conceptualizare abstractă – Înțelegerea teoriei și cunoașterea clară a conceptului de ciclism.
- Experiență concretă – Primirea de sfaturi și tehnici practice de la un expert în ciclism.
- Activ experimentare – sărind pe bicicletă și încercați.
Învățarea unui program software:
- Experimentare activă – săriți și să o faceți.
- Observație reflexivă – Gândindu-vă la ceea ce tocmai ați realizat.
- Conceptualizare abstractă – Citirea manualului pentru a înțelege mai clar ceea ce a fost efectuat.
- Experiență concretă – Utilizarea funcția de ajutor pentru a obține câteva sfaturi de specialitate.
Învățarea antrenorului:
- Experiență concretă – A avea un antrenor să vă ghideze în antrenarea altcuiva.
- Experimentare activă – Utilizarea abilitățile oamenilor cu ceea ce ai învățat pentru a-ți atinge propriul stil de antrenor.
- Observație reflexivă – Observarea modului în care antrenează alte persoane.
- Conceptualizare abstractă – Citirea articolelor pentru a afla avantajele și dezavantajele diferite metode.
Învățarea algebrei:
- Conceptualizare abstractă – Ascultarea explicațiilor despre ceea ce este.
- Experiență concretă – Pasul de parcurs -pasează o ecuație.
- Experimentare activă – Exersare.
- Observație reflexivă – Înregistrează gândurile tale despre ecuațiile algebrice într-un jurnal de învățare.

Kolb consideră procesul de învățare ca un context al oamenilor care se deplasează între modurile de experiență concretă (CE) și conceptualizare abstractă (AC) și observare reflexivă ( RO) și experimentarea activă (AE). Astfel, eficacitatea învățării se bazează pe capacitatea de a echilibra aceste moduri, pe care Kolb le vede ca activități opuse care promovează cel mai bine învățarea.

În plus, Kolb (1999) susține că experiența concretă și conceptualizarea abstractă reflectă gândirea creierului drept și respectiv creierul stâng.