Saduceu (Română)
Saduceu, ebraică Tzedoq, plural Tzedoqim, membru al unei secte preoțești evreiești care a înflorit aproximativ două secole înainte de distrugerea celui de-al Doilea Templu al Ierusalimului în anul 70. Nu se știe prea multe cu certitudine despre originea saducheilor și istoria timpurie, dar numele lor poate fi derivat din cel al lui Zadok, care era mare preot în timpul regilor David și Solomon. Ezechiel a selectat ulterior această familie drept demnă de a fi încredințat controlul Templului, iar Zadokites a format ierarhia Templului până în secolul al II-lea î.Hr.
Saduceii erau partidul marilor preoți, al familiilor aristocratice și al comercianților – elementele mai bogate ale populatia. Au intrat sub influența elenismului, au avut tendința de a avea relații bune cu conducătorii romani ai Palestinei și, în general, au reprezentat viziunea conservatoare din cadrul iudaismului. În timp ce rivalii lor, fariseii, pretindeau autoritatea evlaviei și învățăturii, saducheii au revendicat cea a nașterii și a poziției sociale și economice. În lunga perioadă a luptei celor două părți – care a durat până la distrugerea Ierusalimului de către romani în 70 d.Hr., saducheii au dominat Templul și preoția sa.
Saduceii și fariseii erau în conflict permanent cu fiecare altele, nu numai asupra numeroaselor detalii despre ritual și Lege, dar cel mai important despre conținutul și amploarea revelației lui Dumnezeu către poporul evreu. Saducheii au refuzat să depășească Tora scrisă (primele cinci cărți ale Bibliei) și astfel, spre deosebire de farisei, au negat nemurirea sufletului, învierea trupească după moarte și existența spiritelor îngerești. Pentru saduchei, Legea orală – adică marele corp de tradiții juridice evreiești post-biblice – nu însemna aproape nimic. Prin contrast, fariseii venerau Tora, dar susțineau în continuare că tradiția orală era parte integrantă a Legii mozaice. Datorită respectării stricte a legii scrise, saducheii au acționat sever în cazurile care implică pedeapsa cu moartea și au interpretat literal principiul mozaic al lex talionis („un ochi pentru un ochi și un dinte pentru un dinte”).
Deși saducheii erau conservatori în chestiuni religioase, bogăția lor, purtarea lor trufașă și disponibilitatea lor de a face compromisuri cu conducătorii romani au stârnit ura oamenilor de rând. Iisus cu o alarmă considerabilă și aparent a jucat un rol în procesul și moartea sa. Viețile și autoritatea lor politică erau atât de strâns legate de închinarea la Templu, încât după ce legiunile romane au distrus Templul, saducheii au încetat să mai existe ca grup și le-au menționat rapid a dispărut din istorie.