provocată neuroștiințific

Aproximativ 10 secunde mai târziu, axa HPA este stimulată. Hipotalamusul răspunde la semnale cum ar fi nivelurile ridicate de noradrenalină secretând hormon care eliberează corticotropină în fluxul sanguin. Hormonul care eliberează corticotropina (cunoscut și sub numele de factor de eliberare a corticotropinei sau pe scurt CRH sau CRF) crește în sine activitatea sistemului nervos simpatic, perpetuând efecte precum ritmul cardiac crescut. Cu toate acestea, CRH îi spune glandei pituitare să secrete o substanță numită hormon adrenocorticotrop (ACTH) (pentru mai multe informații despre modul în care comunică hipotalamusul și glanda pituitară, vezi acest articol). Glanda pituitară eliberează ACTH în fluxul sanguin, iar hormonul se deplasează în jos spre cortexul suprarenal, care este un termen pentru stratul exterior al glandelor suprarenale. ACTH se leagă de receptorii de pe suprafața cortexelor suprarenale, ducând la o serie de evenimente intracelulare care au ca rezultat glandele suprarenale care secretă glucocorticoizi precum hormonul cortizol.

Cortizolul are o serie de efecte asupra corpului despre care se crede că vor fi efectuate pentru a ajuta corpul să facă față unui factor de stres care durează mai mult de câteva minute. De exemplu, crește tensiunea arterială și debitul cardiac, oferind mai mult sânge mușchilor scheletici în cazul în care stresul cu care vă confruntați implică un fel de efort fizic (cum ar fi alergarea pentru viața dvs.). Acționează pentru a crește nivelurile circulante de glucoză în De asemenea, glucoza este o sursă esențială de energie pentru celulele dvs., aceasta oferă, de asemenea, corpului dvs. energie suplimentară pentru a face față factorului de stres.

În plus, cortizolul acționează în timpul experienței unui factor de stres serios pentru a inhiba procesele care sunt considerate a fi mai puțin importante la momentul respectiv. De exemplu, activitatea reproductivă este scăzută. Din perspectiva corpului, activitățile care nu vă permit să faceți față stresorului la mâna ar trebui ignorată până când stresul acut se termină. Astfel, sexul ar trebui considerat mai degrabă o activitate de petrecere a timpului liber și nu ceva de care devii preocupat atunci când, de exemplu, fugiți de un ucigaș care folosește toporul.

Whil Funcționarea corectă a axei HPA este esențială pentru a face față stresului, atunci când axa HPA este stimulată prea mult (de exemplu la cineva care se confruntă cu stres extrem în fiecare zi), poate duce la probleme fizice și psihiatrice. Persoanele cu niveluri crescute de cortizol pot prezenta un răspuns al sistemului imunitar suprimat, făcându-i mai susceptibili la infecție. Activarea repetată a axei HPA a fost legată de diabetul de tip 2, obezitatea și bolile cardiovasculare. De asemenea, s-a demonstrat că cortizolul are efecte dăunătoare asupra memoriei și cunoașterii, iar nivelurile ridicate de cortizol sunt implicate în tulburările de dispoziție, cum ar fi depresia. În plus, activitatea de bază a axei HPA poate fi afectată de experiențele timpurii ale vieții, iar unele studii sugerează că traumele din viața timpurie pot duce la o axă HPA supra-reactivă mai târziu în viață. Acest lucru poate contribui la creșterea anxietății și a potențialelor efecte metabolice, inclusiv depunerea excesivă de grăsimi și rezistența la insulină.

Astfel, buna funcționare a axei HPA este crucială pentru a ne ajuta să facem față cu stresori, dar stresul repetat are potențialul de a perturba rolul fiziologic benefic al axei HPA. Datorită rolului său integral într-un răspuns sănătos la stres și a bolii care poate rezulta atunci când acel răspuns este perturbat, axa HPA este un domeniu important de înțeles și reprezintă o țintă potențială pentru medicamentele terapeutice.