Om mani padme hum (Română)

SemanticEdit

Mantrele pot fi interpretate de practicieni în multe feluri, sau chiar ca simple secvențe de sunet ale căror efecte depășesc sensul semantic strict.

Partea de mijloc a mantrei, maṇipadme, este deseori interpretată ca fiind în cazul locativ, „bijuterie în lotus”, „sanscrită maṇí” bijuterie, bijuterie, cintamani ”și locativul padmei„ lotus ”. Lotusul este un simbol prezent în întreaga religie indiană, semnificând puritatea (datorită capacității sale de a ieși nepătat din noroi) și fructificarea spirituală (și, prin urmare, trezirea). Maṇipadme este precedată de silaba oṃ și urmată de silaba hūṃ, ambele interjecții fără semnificație lingvistică, dar cunoscute pe scară largă sub numele de sunete divine.

Cu toate acestea, potrivit lui Donald Lopez (citând surse gramaticale tibetane), este mult mai mult probabil că maṇipadme este de fapt un vocativ, adresându-se unui bodhisattva numit maṇipadma, „Bijuterie-Lotus” – un epitet alternativ al bodhisattva Avalokitesvara.

Damien Keown mai observă că o altă teorie despre semnificația acestei mantre este că invocă de fapt o zeitate feminină pe nume Manipadmi. Acest lucru se datorează dovezilor din texte precum Kāraṇḍavyūhasūtra care descriu mantra ca o zeitate feminină. De asemenea, așa cum a remarcat Studholme, dacă cuvântul este citit ca vocativ, este cel mai probabil în genul gramatical feminin, deoarece dacă este masculin, ar fi o formă extrem de neregulată. Astfel, după cum observă Lopez, semnificația originală a mantrei ar putea fi de fapt o invocare a „ei a bijuteriei lotusului”, care este vidya (înțelepciunea) și consoarta lui Avalokiteshvara și este echivalentă cu rolul lui Shakti față de Shiva.

În ceea ce privește relația dintre bijuterie și lotus, Sten Konow a susținut că se poate referi fie la „un lotus care este o bijuterie”, fie la „o bijuterie din lotus”. El susține că a doua explicație are mai mult sens, indicând influența șaivită prin imagistica lingamului (penisului) și a yonii (vaginului), ambii termeni asociați cu mani și respectiv padma. Astfel, mantra ar putea de fapt să însemne „O, ea cu bijuteria în lotusul ei „.

Totuși, potrivit lui Alexander Studholme, sensul de manipuladme„ ar trebui analizat ca o tatpurusa, sau „determinant”, compus în cazul locativ (masculin sau neutru) ”, adică„ în bijuterie- lotus ”sau„ în lotusul din bijuterii ”, care se referă la:

modul în care bu Se spune că ddhas și bodhisattva sunt așezați în aceste minunate înfloriri și, în special, în modul în care se crede că ființe mai lumești apar în țara pură a buddhilor. Având în vedere predominanța, în Kāraṇḍavyūha și în Mahayana în general, a obiectivului religios al țării pure din Amitabha, se poate presupune în siguranță că maṇipadme ar fi fost asociat în mod natural cu modul de renaștere a ființelor umane de acolo. Recitarea lui Oṃ Maṇi Padme Hūṃ, atunci, aducerea în minte a numelui isvara budistă, include o declarație a modului în care o persoană renaște în Sukhavati: „în bijuteria lotus”.

Conform KāraṇḍavyūhasūtraEdit

Prima descriere cunoscută a mantrei apare în Kāraṇḍavyūhasūtra („Afișarea coșului”, c. Secolele 4-5), care face parte din a anumitor canoane Mahayana precum tibetanul. În această sutra, Buddha Shakyamuni afirmă: „Aceasta este cea mai benefică mantra. Chiar și eu am făcut această aspirație către toate milioanele de Buddha și ulterior am primit această învățătură de la Buddha Amitabha.”

Sutra promovează recitarea acestei mantra ca mijloc de eliberare. Se afirmă că oricine cunoaște (janati) mantra va cunoaște eliberarea ca un Buddha pe deplin luminat. De asemenea, afirmă că inițierea în mantra de către un preceptor calificat (despre care se spune că este un dharmabhanaka laic, vidyadhara sau mahasiddha) este o cerință importantă pentru practicarea acestei mantra. În sutra, Avalokitesvara spune că mantra nu ar trebui să fie dată celui care nu a văzut mandala. Se spune că această inițiere este deschisă pentru toți budiștii, indiferent de clasă și gen, indiferent dacă sunt din Mahayana sau Hinayana, dar nu și pentru tirthikas.

Kāraṇḍavyūhasūtra vede, de asemenea, mantra ca fiind expresia medulară sau condensată a toate „optzeci și patru de mii de Dharme”. Din această cauză se numește „bobul de orez al Mahayanei”, iar recitarea acestuia este echivalentă cu recitarea a numeroase sutre.

Astfel, potrivit lui Studholme, semnificația mantrei în Kāraṇḍavyūha este în principal faptul că este „inima cea mai interioară” a Avalokitesvara și, prin urmare, este „un mijloc atât de a intra în prezența Avalokitesvara, cât și a însușindu-și o parte din puterea bodhisattva. ” Se spune că practica sa conduce numeroase calități pozitive, printre care:

• Vederea (darsana) bodhisattva formă „s” de mii de ori „,
• Renașterea în nenumăratele lumi conținut în porii corpului bodhisattvei
• Nenumărați samadhi (absorbții meditative), inclusiv samadhiul „bucurării în bunătatea și compasiunea iubitoare” (maitri-karuna-mudito).
• Dezvoltarea „marii compasiuni” (maha karuna)
• Acumularea unui merit incomensurabil
• Realizarea celor șase perfecțiuni
• Trezirea (bodhi)

În această sutră, sadaksari mahavidya (șase silabe mari vidya) apare și ca o zeiță, de culoare „galben de toamnă”, cu patru brațe, cu două brațe care țin un lotus și margele de rugăciune, iar celălalt doi în anjali mudra. Potrivit lui Studholme, aceste trăsături sunt similare cu modul în care mantra Om nama shivaya este descrisă în textele Shaiva, deoarece „ambele sunt vidyas concise, hrdayas-urile lor respective, mijloace sui generis de a obține eliberarea, disponibile universal, deși de o valoare rară și oarecum secrete. Ambele sunt, s-a susținut, concepute ca forme de pranava. „

Kāraṇḍavyūhasūtra a fost tradus în chineză în secolele XI sau XII și face parte din canonul budist chinez.

În budismul tibetan Modifică

Maestrul bengali din secolul al XI-lea Atiśa Dīpaṃkara Śrījñāna care a influențat aducerea budismului în Tibet, a scris și un scurt tratat pe mantra, numită Arya-sad-aksari-sadhana. Unii savanți budisti susțin că mantra așa cum se practică în budismul tibetan se baza pe Sadhanamala, o colecție de sadhana sau practici spirituale, publicată în secolul al XII-lea. Cu toate acestea, potrivit lui Peter Alan Roberts, „principala sursă pentru practicile și învățăturile tibetane Avalokitesvara” este Mani Kabum din secolul al XI-lea.

Donald Lopez scrie că, potrivit unei lucrări din secolul al XVII-lea a primului ministru al al cincilea Dalai Lama, se spune că semnificația mantrei este „O, tu, care ai bijuteria și lotusul”. Această manipulare este în cazul vocativ și este susținută și de un tratat gramatical tibetan din secolul al IX-lea.

Lopez observă, de asemenea, că majoritatea textelor budiste tibetane au considerat traducerea mantrei ca fiind secundară, concentrându-se în schimb pe corespondența celor șase silabe ale mantrei cu diferite alte grupări de șase din tradiția budistă.

De exemplu, în Chenrezig Sadhana, Tsangsar Tulku Rinpoche se extinde pe semnificația mantrei, luând cele șase silabe pentru a reprezenta purificarea celor șase tărâmuri ale existenței:

Conform Trijang RinpocheEdit

Tutorul actualului Dalai Lama, Trijang Rinpoche (1901-1981) a scris un comentariu pe mantra care afirmă:

În ceea ce privește mani padme, „Jewel Lotus” sau „Lotus Jewel” este unul dintre numele nobilului Avalokitesvara. Motivul pentru care este chemat de acesta este acela că, la fel cum un lotus nu este murdărit de noroi, la fel și nobilul Avalokitesvara a renunțat, prin marea sa înțelepciune, la rădăcina samsarei, toate petele concepției despre existența adevărată împreună cu latențele sale. Prin urmare, pentru a simboliza că nu rămâne în extremitatea existenței lumești, ține un lotus alb în mână … Se alătură palmelor celor două mâini superioare, făcând gestul de a ține o bijuterie pentru a simboliza asta, ca un bijuterie care acordă dorințe, el elimină toată opresiunea suferinței pentru toate ființele simțitoare și le dăruiește toate beneficiile și fericirea temporare și finale.

Conform 14 Dalai LamaEdit

„Este foarte bine să recitiți mantra Om mani padme hum, dar în timp ce o faceți, ar trebui să vă gândiți la semnificația ei, deoarece sensul celor șase silabe este mare și vast … Primul, Om simbolizează corpul, vorbirea și mintea necurată ale practicantului; simbolizează, de asemenea, corpul pur exaltat, vorbirea și mintea unui Buddha „” Calea căii de mijloc este indicată de următoarele patru silabe. Mani, adică bijuterie, simbolizează factorii metodei: (intenția) altruistă de a deveni iluminat, compasiune și iubire. „„ Cele două silabe, padme, adică lotus, simbolizează înțelepciunea „„ Puritatea trebuie realizată printr-o unitate indivizibilă a metodei și înțelepciunea, simbolizată de silaba finală, care indică indivizibilitatea „” Astfel, cele șase silabe, om mani padme hum, înseamnă că, în dependență de practica unei căi care este o uniune indivizibilă a metodei și înțelepciunii, puteți transforma corp, vorbire și minte în corpul, vorbirea și mintea pure exaltate ale unui Buddha „

Dilgo Khyentse RinpocheEdit

„Mantra Om Mani Pädme Hum este ușor de spus, dar destul de puternică, deoarece conține esența întregii învățături. Când spui prima silabă Om, este binecuvântat să te ajute să atingi perfecțiunea în practica generozității, Ma ajută la perfecționarea practicii eticii pure, iar Ni ajută la atingerea perfecțiunii în practica toleranței și a răbdării. Pä, a patra silabă, ajută la atingerea perfecțiunii perseverenței, Me ajută la atingerea perfecțiunii în practica concentrării, iar ultima a șasea silabă Hum ajută la atingerea perfecțiunii în practica înțelepciunii. „Deci, în acest mod, recitarea mantrei ajută la atingerea perfecțiunii în cele șase practici, de la generozitate la înțelepciune. Calea acestor șase perfecțiuni este calea parcursă de toți Buddha din cele trei timpuri. Ceea ce ar putea fi mai semnificativ decât să spunem mantra și să realizezi cele șase perfecțiuni? „

VariationsEdit

As Bucknell et al. (1986, p. 15.), să spunem, Mantra completă Avalokiteshvara include o finală hrīḥ (sanscrită: ह्रीः, IPA:), care este reprezentată iconografic în spațiul central al mandalei silabice, așa cum se vede în decorul de tavan al Palatului Potala. Mantra completă în tibetană este astfel: ཨོ ཾ་ མ་ ཎི་ པདྨེ་ ཧཱ ུ ྃ ་ ཧྲཱ ི ཿ Hrīḥ nu este întotdeauna vocalizat audibil și poate fi rezonat „intern” sau „secret” prin intenționalitate.

Potrivit lui Sam Van Schaik, lucrări tibetane de la Dunhuang, care a fost un centru de cult major al Avalokitesvara, conțin numeroase mantre asociate cu această figură, mantra cu șase silabe fiind doar una dintre multe. Unele dintre acestea sunt variații mai puțin cunoscute ale mantrei cu șase silabe, cum ar fi: Om vajra yaksa mani padme hum.

O altă variantă, remarcată de Peter Alan Roberts, este Om manipadme hum mitra svaha.