Modul în care testarea câmpului vizual ajută la identificarea problemelor oculare
De Marilyn Haddrill; contribuții și revizuire de Charles Slonim, MD
Multe tulburări oculare și cerebrale pot provoca pierderea vederii periferice și alte anomalii ale câmpului vizual. Testele de câmp vizual sunt efectuate de profesioniștii din domeniul ochiului pentru a detecta petele oarbe (scotoame) și alte defecte ale câmpului vizual, care pot fi un semn precoce al acestor probleme.
Dimensiunea și forma unui scotom oferă indicii importante despre prezența și severitatea bolilor ochiului, a nervului optic și a structurilor vizuale din creier. De exemplu, afectarea nervului optic cauzată de glaucom creează un defect al câmpului vizual foarte specific.
Alte afecțiuni asociate cu punctele oarbe și alte defecte ale câmpului vizual includ boli ale retinei, neuropatie optică, tumori cerebrale și accident vascular cerebral.
În timpul unui examen ocular de rutină, medicul optometrist sau oftalmolog poate recomanda testarea câmpului vizual pentru a evalua gama orizontală și verticală completă și sensibilitatea vederii. Aceste rezultate ale testului „de bază” ale câmpului vizual pot fi apoi utilizate pentru a evalua schimbările potențiale ale câmpului vizual în viitor.
Dacă nu ați avut încă un examen complet de ochi și test de câmp vizual, faceți clic aici pentru găsiți un medic ochi lângă dvs.
Tipuri de teste de câmp vizual
Testarea câmpului vizual de confruntare este de obicei folosit ca test de câmp vizual de screening. Un ochi este acoperit, în timp ce celălalt fixează pe un obiect țintă, cum ar fi ochiul deschis al medicului, în timp ce medicul stă sau stă direct în fața ta. Apoi vi se cere să descrieți ceea ce vedeți pe marginile îndepărtate sau periferia câmpului dvs. vizual.
De exemplu, medicul dumneavoastră ocular poate ridica un număr diferit de degete în câmpul vizual periferic și vă poate întreba câte se pot vedea în timp ce continuați să vă fixați pe ochiul medicului.
Dacă se suspectează o boală a ochilor, este posibil să fie nevoie să faceți tipuri mai cuprinzătoare și mai formale de testare a câmpului vizual pentru a evalua calitatea viziunea dvs. centrală și periferică. Există o varietate de teste sensibile pentru măsurarea pierderii câmpului vizual, inclusiv:
-
Perimetrie automată. Diferite forme de teste automate de perimetrie măsoară răspunsurile dvs. la prezența obiectelor în diferite zone ale câmpului vizual.
În timp ce capul tău este ținut nemișcat, de obicei cu fruntea și bărbia în interiorul unui instrument mare asemănător unui bol, te uiți la o sursă de lumină direct în față și la lumini minuscule de diferite intensități sunt afișate din puncte aleatorii din câmpul vizual. De fiecare dată când vedeți pe E dintre aceste lumini, apăsați imediat un buton sau utilizați alte mijloace pentru a indica răspunsul dvs.
Dacă nu puteți vedea luminile în anumite părți ale câmpului dvs. vizual, atunci este posibil să aveți un blind punct care indică pierderea vederii.
-
Perimetria de dublare a frecvenței. Dublarea frecvenței se bazează pe o iluzie optică produsă cu bare verticale de culori contrastante (de obicei alb-negru) care apar pe un ecran. Aceste bare par să-și dubleze numărul atunci când pâlpâie alternativ la frecvențe mai mari, fenomen considerat a fi datorat răspunsului unic al celulelor sensibile la lumină specifice (fotoreceptori) din retină.
Incapacitatea de a vedea bare verticale la anumite frecvențe ar putea indica nervul optic sau alte tipuri de leziuni oculare cu pierderea vederii însoțitoare în anumite zone ale câmpului vizual.
-
Electroretinografie. Acest test măsoară activitatea electrică generată de celulele fotoreceptoare din retină atunci când ochiul este stimulat de o lumină stroboscopică specială sau de un model de lumină de tablă inversă. Măsurarea este capturată de un electrod plasat pe suprafața frontală a ochiului (corneea) și se produce o înregistrare grafică numită electroretinogramă (ERG).
Electroretinografia este utilă în diagnosticarea mai multor afecțiuni ereditare și dobândite ale retina, incluzând retinita pigmentară, o retină detașată sau modificări funcționale ale retinei cauzate de arterioscleroză (întărirea arterelor) sau diabet.
Pagina actualizată în aprilie 2018