Juxtapunere (Română)

Juxtapunerea reunește idei, personaje disparate, descrieri, locuri și multe altele. Acest lucru se face pentru a dezvolta o comparație între cele două și, prin urmare, pentru a continua o stare de spirit, ton, atitudine sau atmosferă specifică. Juxtapunere folosită pentru a prefigura evenimentele viitoare sau a face aluzie la alte stări de minte sau evenimente din trecut. De exemplu, dacă se spune că și un loc care pare vesel are o nuanță de întuneric, cititorul poate interpreta acest lucru ca însemnând că există mai mult în scenă decât se vede imediat. Ar trebui să se aștepte la un fel de revelație sau la o legătură cu alte întâmplări care schimbă perspectiva.

Definiție și explicație de juxtapunere

Juxtapunerea este utilizată de scriitori pentru a descrie personajele lor, evenimentele care se petrec în jurul lor și acțiunile și emoțiile lor, în detalii mai clare și mai mari. Poate ajuta la definirea clară a personalității cuiva și a motivelor pentru care face ceea ce face. În cele mai bune exemple, ajută cititorul să înțeleagă modul în care un personaj interpretează și se compară cu ceea ce se întâmplă în jurul lor. Caracteristicile pline de inimă ale unei persoane ar putea fi juxtapuse împotriva unui cadru trist sau invers. Un cititor poate lua în considerare ce spune acest lucru despre persoana respectivă și unde se află.

Exemple de juxtapunere în poezie

Exemplul nr. 1 Alăturarea culorilor de Katharine Tynan

„Alăturarea culorilor” de Katharine Tynan a fost publicat în timpul Primului Război Mondial și vorbește despre viața și acțiunile soldaților irlandezi care s-au alăturat Marii Britanii în luptă. Acest poem scurt și de impact folosește juxtapunerea ca una dintre cele mai importante tehnici ale sale. Înfățișează soldații care se deplasează pe străzile orașului, mărșăluind împreună, fericiți, în paradă. Tinerii sunt descriși nevinovat. Ei nu știu ce se rezervă în viitor. Aruncați o privire la aceste rânduri de la un vorbitor care este foarte conștient de ce va aduce războiul:

Cu fluiere de tablă, organe de gură, orice zgomot,

Se îndreaptă spre glorie și mormânt;

Prosti și tineri, băieții gay și aurii

Dragostea nu poate salva.

În această strofă, a treia din poezie, vorbitorul se adresează tinerilor băieți ca „gay și aurii”. Sunt fericiți, optimiști și în culmea vieții lor tinere Nu au nicio idee că se îndreaptă spre „mormânt”. Nu există nimic care să-i poată salva. Destinele lor, care sunt întunecate și inevitabile, sunt juxtapuse împotriva stărilor lor de spirit în timp ce se îndreaptă spre ele.

Exemplul nr. 2 Un risipitor de Elizabeth Bishop

În „Un risipitor” urmează Elizabeth Bishop viața „fiului risipitor”. Poemul, care a fost inspirat din povestea biblică și de luptele proprii ale episcopului cu alcoolismul, se concentrează asupra perioadei de timp în care a trăit cu porci într-un bar. Existența sa este exterior mizerabilă, dar există momente de frumusețe și speranță pentru viitor. Aici devine importantă juxtapunerea. Este una dintre tehnicile pe care se bazează acest poem. Aruncați o privire asupra acestor rânduri din prima strofă:

Dar uneori dimineața după băuturi

(ascundea pintele în spatele celor doi câte patru),

răsăritul a glazurat noroiul de curte cu roșu

bălțile arzătoare păreau să le liniștească.

Și apoi s-a gândit că aproape că își va putea îndura

exilul încă un an sau mai mult.

În aceste rânduri, el își revine dintr-un alt episod de băutură și se uită din coadă la„ răsăritul soarelui ”în timp ce„ glazura … noroiul de curte cu roșu ”. Aceste „bălți arzătoare” erau liniștitoare într-un moment în care nimic nu se simțea bine sau bine. Știa atunci că totul nu s-a pierdut și că va fi capabil să treacă prin exilul său. datorită soarelui, el decide că este timpul să „plece acasă”.

Citiți mai multe poezii de Elizabeth Bishop.

Juxtapunere sau antiteză?

Acești doi termeni sunt adesea comparați între ei și uneori folosiți greșit. Antiteza este un tip de juxtapunere care este mai limitat. Implică contrariile, așa cum o face juxtapunerea, dar cele două lucruri care sunt contrastate sunt contrare clare, atât de mult încât afirmarea faptului s-ar putea să nu fie necesară. Aceste exemple utilizează, de asemenea, o structură gramaticală paralelă specifică. Unul dintre exemplele cele mai des citate implică replicile pe care Neil Armstrong le-a vorbit când a mers pe Lună: „Acesta este un mic pas pentru om, un salt uriaș pentru omenire”. Utilizarea „pasului mic” și a „saltului uriaș” este un exemplu de antiteză.

Juxtapunere sau Oxymoron?

Ambii acești termeni sunt exemple de figuri de vorbire în care doi diferiți lucrurile sunt conectate.Un oximoron apare atunci când două idei sunt asociate pentru a dezvălui ceva mai profund și mai important. Aceste exemple sunt adesea scurte și mai evidente decât exemplele de juxtapunere. De exemplu, linia frecvent citată de la Romeo și Julieta în care Julieta spune că „despărțirea este o întristare atât de dulce”. Combinația dintre „dulce” și „tristețe” creează un oximoron. Ea subliniază modul în care este posibil să simți ambele lucruri simultan.

De ce scriitorii folosesc juxtapunere?

Scriitorii folosesc această tehnică pentru a surprinde cititorul și a-i menține interesați de un anumit pasaj de scriere sau narațiunea mai largă pe care o elaborează. Juxtapunerea poate complica o narațiune sau un personaj și, prin urmare, poate încuraja cititorul să se angajeze la un nivel mai profund cu ceea ce se întâmplă în proză sau în vers. Comparațiile pe care un scriitor le poate face între două sau mai multe subiecte, forțe, idei sau locuri se pot uni și pot forma o lume foarte vie pe care cititorul o poate explora. Poate conecta chiar și două concepte care altfel ar putea părea separate. Fără exemple de juxtapunere, o mulțime de pasaje ar dispărea și ar lipsi de complexitatea pe care o are lumea reală.

Termeni literari înrudiți

• Oxymoron: un fel de limbaj figurativ în care două lucruri contrastante sunt conectate împreună.
• Analogie: o comparație extinsă între un lucru și altul, care este foarte diferită de acesta.
• Ironie: apare atunci când un rezultat este diferit de cel așteptat. Este foarte posibil ca o situație să pară ironică pentru un cititor, iar alta nu.