Istoria evreiască antică: Sanhedrinul

Vechiul sistem judiciar evreiesc a fost numit Sanhedrin. Marele Sanhedrin a fost corpul religios suprem din Țara Israelului în timpul Sfântului Templu. De asemenea, existau Sanhedrini religioși mai mici în fiecare oraș din Țara Israelului, precum și un Sanhedrin civil-politic-democratic. Aceste Sanhedrini au existat până la abolirea patriarhiei rabinice în jurul anului 425 e.n.

Cea mai veche înregistrare a unui Sanhedrin este scrisă de Iosifus care a scris despre un Sanhedrin politic convocat de romani în 57 î.e.n. Surse elenistice descriu în general Sanhedrinul ca un consiliu politic și judiciar condus de conducătorul țării.

Surse tannaitice descriu Marele Sanhedrin ca fiind o adunare religioasă formată din 71 de înțelepți care s-au întâlnit în Camera Pietrelor Hewn din Templul din Ierusalim. Marele Sanhedrin s-a întâlnit zilnic în timpul zilei și nu s-a întâlnit în Sabat, în sărbători sau în ajunurile de sărbători. A fost autoritatea finală în legea evreiască și orice erudit care a mers împotriva hotărârilor sale a fost ucis ca mamă zaken (bătrân rebel). Sanhedrinul era condus de un președinte numit nasi (lit. „prinț”) și un vicepreședinte numit av bet din (lit. „tatăl curții”). Ceilalți 69 de înțelepți stăteau într-un semicerc cu fața către lideri. Nu este clar dacă liderii l-au inclus pe marele preot.

Sanhedrinul i-a judecat pe infractorii acuzați, dar nu a putut iniția arestări. A fost nevoie de minimum doi martori pentru condamnarea unui suspect. Nu erau avocați. În schimb, martorul acuzator a declarat infracțiunea în prezența acuzatului, iar acuzatul ar putea chema martori în numele său. Curtea i-a interogat pe învinuiți, acuzatori și martorii apărării.

Marele Sanhedrin s-a ocupat de chestiuni religioase și ritualice ale Templului, chestiuni penale aferente instanței seculare, proceduri legate de descoperirea unui cadavru, procese de soții adulterice, zeciuială, pregătirea sulurilor Torei pentru rege și Templu, întocmirea calendarului și soluționarea dificultăților legate de legea rituală.

În jurul anului 30 e.n., Marele Sanhedrin și-a pierdut autoritatea de a aplică pedeapsa capitală. După ce Templul a fost distrus, la fel a fost și Marele Sanhedrin. Un Sanhedrin din Yavneh a preluat multe dintre funcțiile sale, sub autoritatea lui Rabban Gamliel. Rabinii din Sanhedrin au servit ca judecători și au atras studenții care veneau să-și învețe tradițiile orale și interpretările scripturale. De la Yavneh, Sanhedrinul s-a mutat în diferite orașe din Galileea, ajungând în cele din urmă în Tiberiada.

Sanhedrinele locale constau din diferite numere de înțelepți, în funcție de natura infracțiunilor de care se ocupa. De exemplu, doar un Sanhedrin de 71 de ani ar putea judeca un trib întreg, un profet fals sau marele preot. Au existat Sanhedrini de 23 pentru cazuri capitale și de trei cărturari care să se ocupe de cauze civile sau penale mai mici.