fallen action

Ați auzit de Gustav Freytag? El a fost un romancier și dramaturg german din secolul al XIX-lea care a studiat drama greacă veche și shakespeariană și a observat, așa cum au făcut mulți cercetători, că majoritatea poveștilor au elemente comune. În studierea pieselor de teatru, el a dezvoltat un sistem, cunoscut acum sub numele de Piramida lui Freytag, care descompune operele dramatice în cinci etape principale: expunere (introducere), acțiune ascendentă, climax, acțiune în cădere și deznodământ (rezoluție finală).

Ați văzut-o de mii de ori. Povestea începe și setarea și detaliile sunt stabilite împreună cu personajele (expunere), care fac unele lucruri (acțiune ascendentă) care duc până la marele moment (punctul culminant): eroul salvează ziua; prietenii se reunesc; exploratorul face marea descoperire. Principalul conflict este rezolvat. Apoi vine acțiunea de cădere.

Deși este posibil să nu fie la fel de suspansă sau intensă ca acțiunea de creștere, acțiunea de cădere este încă o acțiune și este o parte crucială a complotului. Fără ea, povestea s-ar încheia imediat după punctul culminant și ne-am lăsa întrebat ce fac personajele în continuare. Deși acțiunea de cădere începe să scadă tensiunea și emoția culmei, ea conține adesea elemente de conflict sau suspans: călătoria eroului spre casă; prietenii se cunosc din nou; exploratorul constată că marea descoperire nu a fost exact așa cum părea.

Acțiunea în cădere este puntea dintre punctul culminant și deznodământ. Deznodământul este ultima parte a poveștii care leagă capetele libere ale complotului, sau cel puțin unele dintre ele.

Deși acțiunea de cădere este de obicei mai scurtă decât acțiunea în creștere, nu este doar o înfășurare perioadă de scădere. Acțiunea în cădere ne ajută să înțelegem mai pe deplin personajele, arătându-ne ce alegeri fac după ce s-au confruntat cu momentul crucial la care au condus toate acțiunile lor. Acordați atenție acțiunii care se încadrează și s-ar putea să găsiți întregul punct al poveștii.