Factori asociați cu durata stării postictale după o convulsie generalizată

Rezultate

Am evaluat 209 consecutive CG (vârsta mediană, 42 de ani) cu durata mediană postictală de 0,75 h. Analizele univariate au indicat că durata mediană a stării postictale a fost semnificativ mai mare: la pacienții vârstnici (cu vârsta ≥ 65 de ani) decât la pacienții mai tineri (cu vârsta < 65 de ani) (2 ore vs. 0,7 h, p = 0,0005); la pacienții cu scoruri mai mari ale scalei Rankin (SRM) modificate (≥3) la momentul inițial decât la cei cu scoruri mai mici (≤2) (2,5 h față de 0,7 h, p < 0,0001) ; la pacienții cu o durată mai mare a convulsiilor (≥30 min) decât la cei cu o durată mai scurtă (55 h față de 0,7 h, p < 0.0001); la pacienții cărora li s-au administrat medicamente antiepileptice de urgență decât la cei care nu au fost (16 ore vs. 0,6 ore, p < 0,0001); și la pacienții care au fost intubați decât la cei care nu au fost (63,5 h față de 0,75 h, p = 0,0009). Analizele de regresie liniară multiple au indicat faptul că vârsta mai în vârstă, scorurile mai mari ale MRS la momentul inițial, durata mai lungă a convulsiilor și administrarea de medicamente antiepileptice de urgență au fost asociate independent cu o durată postictală mai lungă.