Ecosistem
Ecosistem, complexul organismelor vii, mediul lor fizic și toate relațiile lor într-o anumită unitate de spațiu.
Urmează un scurt tratament al ecosistemelor. Pentru un tratament complet, vezi biosfera.
Un ecosistem poate fi clasificat în constituenții săi abiotici, incluzând minerale, climă, sol, apă, lumina soarelui și toate celelalte elemente nevie și constituenții săi biotici, constând din toate componentele sale membrii vii. Legarea acestor constituenți împreună este două forțe majore: fluxul de energie prin ecosistem și ciclul nutrienților în ecosistem.
Sursa fundamentală de energie în aproape toate ecosistemele este energia radiantă de la Soare. Energia soarelui este utilizată de organismele autotrofe sau autosuficiente ale ecosistemului. Constând în mare parte din vegetație verde, aceste organisme sunt capabile de fotosinteză – și anume, pot folosi energia luminii solare pentru a converti dioxidul de carbon și apa în carbohidrați simpli, cu conținut ridicat de energie. Autotrofii folosesc energia stocată în carbohidrații simpli pentru a produce compușii organici mai complecși, cum ar fi proteinele, lipidele și amidonul, care mențin procesele de viață ale organismelor. Segmentul autotrof al ecosistemului este denumit în mod obișnuit nivelul producătorului.
Materia organică generată direct de autotrofe sau susține indirect organismele heterotrofe. Heterotrofii sunt consumatorii ecosistemului; nu își pot face propriile alimente. Acestea folosesc, rearanjează și în cele din urmă descompun materialele organice complexe acumulate de autotrofe. Toate animalele și ciupercile sunt heterotrofe, la fel ca majoritatea bacteriilor și a multor alte microorganisme.
Împreună, autotrofii și heterotrofii formează diferite niveluri trofice (hrănitoare) în ecosistem: nivelul producătorului, compus din acele organisme care fac mâncarea lor; nivelul primar al consumatorului, compus din acele organisme care se hrănesc cu producătorii; nivelul consumatorului secundar, compus din acele organisme care se hrănesc cu consumatorii primari; și așa mai departe. Mișcarea materiei organice și a energiei de la nivelul producătorului prin diferite niveluri ale consumatorilor alcătuiește un lanț alimentar. De exemplu, un lanț alimentar tipic într-o pajiște ar putea fi iarba (producător) → șoarece (consumator primar) → șarpe (consumator secundar) → șoim (consumator terțiar). De fapt, în multe cazuri lanțurile alimentare ale ecosistemului se suprapun și se interconectează, formând ceea ce ecologiștii numesc o rețea trofică. Veriga finală în toate lanțurile alimentare este formată din descompunători, acei heterotrofi care descompun organismele moarte și deșeurile organice. Un lanț alimentar în care consumatorul primar se hrănește cu plante vii se numește o cale de pășunat; ceea ce consumatorul primar se hrănește cu materie vegetală moartă este cunoscut ca o cale de detritus. Ambele căi sunt importante în contabilizarea bugetului energetic al ecosistemului.