Definiția clinică a TOC

DSM-5 (Manualul de diagnosticare și statistic al tulburărilor mintale, ediția a cincea) oferă clinicienilor definiții oficiale ale și criterii pentru diagnosticarea tulburărilor și disfuncțiilor mentale. Deși nu toți experții sunt de acord cu definițiile și criteriile stabilite în DSM-5, este considerat „standardul de aur” de către majoritatea profesioniștilor din domeniul sănătății mintale din Statele Unite.

DSM-5 Criterii de diagnostic pentru obsesiv -Tulburare compulsivă (300.3)

A. Prezența obsesiilor, constrângerilor sau ambelor:

Obsesiile sunt definite de (1) și (2):

1. Gânduri, impulsuri sau impulsuri recurente și persistente care sunt experimentate, la un moment dat în timpul tulburării, ca intruzive și nedorite și care la majoritatea indivizilor provoacă anxietate sau suferință marcată.

2. Încercările individuale să ignori sau să suprimi astfel de gânduri, îndemnuri sau imagini sau să le neutralizezi cu un alt gând sau acțiune (adică prin executarea unei constrângeri).

Obligațiile sunt definite de (1) și (2):

1. Comportamente repetitive (de exemplu, spălarea mâinilor, ordonare, verificare) sau acte mentale (de exemplu, rugăciune, numărare, repetarea cuvintelor în tăcere) pe care individul se simte condus să le îndeplinească ca răspuns la o obsesie sau conform regulilor care trebuie aplicate rigid.

2. Comportamentele sau actele mentale vizează prevenirea sau reducerea anxietății sau suferinței sau prevenirea unor evenimente sau situații de temut; totuși, aceste comportamente sau acte mentale nu sunt conectate într-un mod realist cu ceea ce sunt concepute pentru a neutraliza sau preveni sau sunt în mod clar excesive.

Notă: Copiii mici nu pot să articuleze obiectivele acestor comportamente sau acte mentale.

B. Obsesiile sau constrângerile consumă mult timp (de exemplu, durează mai mult de 1 oră pe zi) sau provoacă suferință sau afectare semnificativă din punct de vedere clinic în domeniile sociale, profesionale sau în alte domenii importante de funcționare.

C. Simptomele obsesiv-compulsive nu pot fi atribuite efectelor fiziologice ale unei substanțe (de exemplu, un drog de abuz, un medicament) sau unei alte afecțiuni.

D. Tulburarea nu este explicată mai bine de simptomele unei alte tulburări mentale (de exemplu, îngrijorări excesive, ca în tulburarea de anxietate generalizată; preocuparea cu aspectul, ca în tulburarea dismorfică a corpului; dificultăți în a arunca sau a se despărți de bunuri, ca în tulburarea de acumulare; ca în trichotilomanie; recoltarea pielii, ca în tulburările de excoriație; stereotipii, ca în tulburările de mișcare stereotipice; comportament alimentar ritualizat, ca în tulburările alimentare; preocuparea cu substanțele sau jocurile de noroc, ca și în tulburările legate de substanțe și dependență; ca în tulburările de anxietate ale bolii; impulsurile sau fanteziile sexuale, ca în tulburările parafilice; impulsurile, ca și în tulburările perturbatoare, de control al impulsurilor și de conduită; ruminări vinovate, ca și în tulburările depresive majore; alte tulburări psihotice sau modele repetitive de comportament, ca în tulburarea spectrului autist).

Specificați dacă :

Cu o perspectivă bună sau corectă: individul recunoaște că credințele tulburării obsesiv-compulsive sunt cu siguranță sau probabil că nu sunt adevărate sau că pot fi sau nu adevărate.

Cu o perspectivă slabă: Individul consideră că convingerile tulburării obsesiv-compulsive sunt probabil adevărate.

Cu convingeri absente / convingeri delirante: individul este complet convins că credințele tulburării obsesiv-compulsive sunt adevărate.

Specificați dacă:

Legat de tic: individul are un istoric actual sau trecut al unei tulburări de tic.