Concediul de absență

Conceptul de concediu din dreptul muncii, în special concediul plătit sau, în unele țări „de lungă durată, un concediu de absență” este o absență prelungită autorizată de la serviciu, din orice motiv autorizat Când oamenii „își iau concediu” în acest mod, de obicei își iau zile libere de la muncă care au fost aprobate în prealabil de angajatorul lor în contractele lor de muncă. Legile muncii impun în mod normal ca aceste zile de concediu plătit să fie compensate fie la 100% din salariul normal, fie la un procent foarte mare de „salariu normal”, cum ar fi 75% sau 80%. Un forlough este un tip de concediu.

Există multe subcategorii de concedii plătite, de obicei dependente de motivele pentru care se ia concediul. Concediul de boală este compensat în mod normal la 100% din salariu, în timp ce alte tipuri de concediu sunt adesea mai restrictive, cum ar fi compensarea doar a unui anumit procent din salariul normal sau în ceea ce privește concediile plătite, care în unele țări sunt acordate automat de guvernele naționale, precum ca și în majoritatea țărilor Uniunii Europene, și în altele, cum ar fi Statele Unite, este o chestiune ca lucrătorul individual să acumuleze drepturi de concediu pe o perioadă de timp la locul de muncă și să le folosească după ce s-a acumulat un număr suficient de astfel de zile.

Definiția recunoscută la nivel internațional a concediului plătit, în dreptul internațional al muncii, așa cum a fost observată de Organizația Internațională a Muncii și de alții, este una care se limitează doar la acordurile de muncă pre-aprobate la locul de muncă. Concediul fără plată este un concediu care este acordat în mod excepțional de la locul de muncă și care are permisiunea de a avea loc la locul de muncă, dar care nu este compensat.