Codul penal 273a din California – Pericol pentru copii | Cabinetul de avocatură al lui Michael Rehm

273a. (a) Orice persoană care, în circumstanțe sau condiții susceptibile de a produce vătămări corporale mari sau moarte, cauzează sau permite în mod intenționat să sufere orice copil sau provoacă dureri fizice sau suferințe mentale nejustificate sau care are îngrijirea sau custodia oricărui copil cauzează sau permite rănirea persoanei sau sănătății copilului respectiv sau provoacă sau permite intenționat plasarea copilului într-o situație în care persoana sau sănătatea acestuia este pusă în pericol, se pedepsește cu închisoare într-o închisoare județeană de cel mult un an , sau în închisoarea de stat timp de doi, patru sau șase ani. (b) Orice persoană care, în circumstanțe sau condiții, altele decât cele care ar putea provoca vătămări corporale sau moarte, cauzează sau permite în mod deliberat copilului să sufere sau provoacă dureri fizice sau suferințe mentale nejustificate sau care are grija sau custodia oricărui copil copil, cauzează sau permite în mod intenționat rănirea persoanei sau sănătății copilului respectiv, sau provoacă sau permite intenționat plasarea copilului în situația în care persoana sau sănătatea acestuia poate fi pusă în pericol, este vinovat de o infracțiune.

Această lege acoperă acțiunile care se ridică la abuzuri ilegale asupra copiilor și pot fi acuzate unei persoane chiar dacă nu a avut loc vătămarea copilului.

Sentința potențială

(1) Subsecțiunea (a) este o infracțiune de vobler, ceea ce înseamnă că poate fi acuzată fie ca infracțiune, fie ca infracțiune. Statuia prevede o pedeapsă de până la un an de închisoare sau, alternativ, o pedeapsă de închisoare de stat de doi, patru sau până la șase ani.

(2) Subsecțiunea (b) este pură statutul contravențional, care, deși nu este prevăzută o sentință, pentru o contravenție există maximum un an de închisoare județeană.

Există diferite teorii pe care acuzarea le poate folosi pentru a acuza această infracțiune. Procuratura trebuie să demonstreze una dintre următoarele teorii:

(1) Când se dovedește provocarea durerii: faptul că inculpatul a comis o faptă intenționată care a cauzat suferințe mentale nejustificate sau dureri fizice asupra unui copil.

(2) Când s-a dovedit că inculpatul a permis sau a provocat dureri fizice: comportamentul intenționat al unei părți a inculpatului care a fost cauza durerii nejustificate sau a angoasei mentale.

(3) Atunci când acuzatul a avut custodia copilului și a provocat durere sau suferință: conduită intenționată din partea inculpatului care a cauzat sau a permis sănătatea copilului să fie afectată negativ în timp ce inculpatul avea custodia copilului.

(4) În acuzațiile că inculpatul a avut custodia copilului și l-a pus în pericol: inculpatul a acționat în mod deliberat pentru a permite sau a pune copilul într-o situație care prezintă pericol pentru sănătate sau bunăstare.

Dacă acuzarea folosește una dintre ultimele trei teorii, ele trebuie, de asemenea, să arate:

1. neglijență penală pe o parte din defenda nt atunci când el sau ea a acționat într-un mod care a cauzat pericolul, vătămarea sau suferința copilului ȘI
2. Acțiunile pârâtului nu au făcut parte dintr-o încercare de disciplinare rezonabilă a copilului.

Explicarea legii:

1. Un „copil” este definit ca o persoană sub vârsta de optsprezece ani.People v. Thomas (1976) 65 Cal.App.3d 854.
2. Cerința neglijenței penale atunci când comportamentul dăunător se întâmplă indirect este discutat în People v. Valdez (2002) 27 Cal.4th 778.
3. Această infracțiune este o infracțiune cu intenție generală.

Apărări:

(1) Comportament neintenționat: Acest statut necesită un comportament „intenționat”. Astfel, dacă inculpatul nu a efectuat în mod intenționat fapta care a pus copilul în pericol, elementul „voit” nu va fi îndeplinit.

(2) Persoana greșită acuzată: conform teoriilor trei și patru de mai sus, persoana care este acuzată de infracțiune trebuie să fie persoana care a avut custodia sau îngrijirea copilului. Dacă persoana acuzată nu a fost persoana care a avut legal custodia sau a fost obligată să aibă grijă de copil, acest fapt poate fi folosit ca apărare pentru cazul procuraturii.

(3) Disciplină rezonabilă: un părinte își poate disciplina în mod rezonabil copiii dacă actul este necesar și într-un tip de disciplină care ar fi acceptat în aceste condiții. Dacă presupusa faptă care presupune că a pus copilul în pericol a făcut parte dintr-o încercare disciplinară, ar putea exista o bază pentru o apărare pe acest motiv.