Cel mai bun moment pentru măsurarea semnelor vitale ortostatice?

CAZ ILUSTRATIV

O femeie în vârstă de 54 de ani, cu antecedente de hipertensiune, prezintă o plângere principală de amețeli. Aveți nevoie de o evaluare a semnelor vitale ortostatice pentru a continua. În practica dvs. clinică ocupată, când ar trebui să aibă loc evaluarea pentru a fi cea mai utilă?

Hipotensiunea ortostatică (OH) este definită ca o reducere posturală a tensiunii arteriale sistolice (TA) ≥ 20 mm Hg sau TA diastolică a ≥ 10 mm Hg, măsurat în decurs de 3 minute de la ridicarea de la decubit dorsal la stând în picioare. Această definiție se bazează pe orientările consensuale ale Academiei Americane de Neurologie și ale Societății Autonome Americane2 și a fost confirmată de orientările europene.3

Prevalența OH este de aproximativ 6% în populația generală, cu estimări variabile de la 10% la 55% la adulții vârstnici.4 Etiologia este adesea multifactorială; cauzele pot fi neurogene (mediate de insuficiență autonomă ca în boala Parkinson, atrofie multiplă a sistemului sau neuropatie diabetică), non-neurogene (legate de medicamente sau hipovolemie) sau idiopatice.

Este important să identificați OH, deoarece a creșterii asociate a morbidităților, cum ar fi un risc crescut de căderi (raport de pericol = 1,5), 5 boli coronariene (HR = 1,3), accident vascular cerebral (HR = 1,2) și mortalitate de toate cauzele (HR = 1,4) .6 Tratamentele includ manevre fizice (ridicarea lentă, încrucișarea picioarelor și strângerea musculară), aport crescut de sare și apă, ciorapi de compresie, adăugarea de medicamente (cum ar fi fludrocortizon sau midodrina) și evitarea altor medicamente (cum ar fi benzodiazepinele și diureticele) ).

Întârzierea recomandată de 3 minute în evaluare poate fi impracticabilă într-un cadru clinic ocupat. Utilizând datele din studiul privind riscul aterosclerozei în comunități (ARIC), investigatorii au corelat momentul măsurărilor modificării posturale în TA cu rezultatele adverse pe termen lung.1

REZUMATUL STUDIULUI

Early vs. evaluarea tardivă a OH la adulții de vârstă mijlocie

Studiul ARIC este un studiu longitudinal, prospectiv, de cohortă cu aproape 16.000 de adulți, urmat din 1987. Juraschek și colab. au evaluat momentul optim pentru identificarea OH și asocierea acestuia cu reacția adversă rezultatele clinice de cădere, fractură, sincopă, accident de autovehicule și mortalitate. Cercetătorii au încercat să descopere dacă măsurătorile TA determinate imediat după starea de așteptare prezic evenimente adverse, precum și măsurătorile TA luate mai aproape de 3 minute.

Participanții la studiu au avut vârste cuprinse între 45 și 64 de ani (media 54 de ani), iar 26% erau negri și 54% erau femei. Locuiau în 4 comunități americane diferite. Cercetătorii au exclus pacienții cu evaluări lipsă ale OH sau alte date relevante despre cohorta sau date istorice, lăsând o cohortă de 11.429 de subiecți.

Continuați să: Ca parte a …