Bun complementar

În economie, un bun complementar este un bun a cărui atracție crește odată cu popularitatea complementului său. Din punct de vedere tehnic, acesta prezintă o elasticitate negativă a cererii și această cerere crește atunci când prețul unui alt bun scade. Dacă A este un complement la B, o creștere a prețului lui A va avea ca rezultat o mișcare negativă de-a lungul curbei cererii lui A și va determina curba cererii pentru B să se deplaseze spre interior; se va cere mai puțin din fiecare bun. În schimb, o scădere a prețului lui A va avea ca rezultat o mișcare pozitivă de-a lungul curbei cererii lui A și va determina curba cererii lui B să se deplaseze spre exterior; se va cere mai mult din fiecare bun. Acest lucru este în contrast cu un bun de schimb, a cărui cerere scade atunci când prețul acestuia de schimb scade.

Bunurile complementare prezintă o elasticitate negativă a cererii: pe măsură ce prețul mărfurilor Y crește, cererea pentru bunul X scade.

Când două bunuri sunt complementare, acestea experimentează o cerere comună – cererea unui bun este legată de cererea pentru un alt bun. Prin urmare, dacă se cere o cantitate mai mare dintr-un bun, o cantitate mai mare va fi cerută și celuilalt și invers. De exemplu, cererea de lame de ras poate depinde de numărul de aparate de ras utilizate; acesta este motivul pentru care aparatele de ras au fost vândute uneori ca lider de pierdere, pentru a crește cererea pentru lamele asociate. gratuit cu pasta de dinți. Periuța de dinți este o completare a pastei de dinți; costul producerii unei periuțe de dinți poate fi mai mare decât pasta de dinți, dar vânzările sale depind la cererea pastei de dinți.

Toate bunurile necomplementare pot fi considerate înlocuitori. Dacă x și y sunt complementele grosiere în sensul cotidian, atunci consumatorii sunt dispuși să plătească mai mult pentru fiecare unitate marginală a bunului x pe măsură ce acumulează mai mult y. Opusul este adevărat pentru înlocuitori: consumatorul este dispus să plătească mai puțin pentru fiecare unitate marginală a bunului „z”, deoarece acumulează mai mult din bunul „y”.

Complementaritatea poate fi determinată de procese psihologice în care consumul unui bun (de exemplu, cola) stimulează cererea pentru suplimentele sale (de exemplu, un cheeseburger). Consumul unei alimente sau băuturi activează un obiectiv de a consuma complementele sale: alimente despre care consumatorii cred că ar avea un gust mai bun împreună. Consumul de cola crește disponibilitatea consumatorilor de a plăti pentru un cheeseburger. Acest efect pare să fie condiționat de percepția consumatorilor despre aceste relații, mai degrabă decât de proprietățile lor senzoriale.