Baroreceptori arteriali

Tensiunea arterială este în mod normal reglată într-un interval îngust , cu o presiune arterială medie de obicei cuprinsă între 85 și 100 mmHg la adulți. Este important să controlați strâns această presiune pentru a asigura un flux sanguin adecvat către organele din tot corpul. Acest lucru se realizează prin sisteme de feedback negativ care încorporează senzori de presiune (adică, baroreceptori) care detectează presiunea arterială. Cei mai importanți baroreceptori arteriali sunt localizați în sinusul carotidian (la bifurcația carotidelor externe și interne) și în arcul aortic (Figura 1). Acești receptori răspund la întinderea peretelui arterial astfel încât, dacă presiunea arterială crește brusc, pereții acestor vase se extind pasiv, ceea ce crește frecvența de tragere a potențialelor de acțiune generate de receptori. Dacă tensiunea arterială scade brusc, întinderea scăzută a pereților arteriali duce la scăderea declanșării receptorilor.

Baroreceptorii sinusului carotidian sunt inervați de nervul sinusal al lui Hering, care este o ramură a nervului glosofaringian IX nerv cranian). Sinapsele nervului glossofaringian din nucleul tractus solitarius (SNT) situat în medula trunchiului cerebral. Baroreceptorii arcului aortic sunt inervați de nervul aortic, care se combină apoi cu nervul vag (nervul cranian X) care călătorește către SNT. SNT modulează activitatea neuronilor simpatici și parasimpatici (vagali) din medulă, care la rândul lor reglează controlul autonom al inimii și vaselor de sânge.

Dintre aceste două situri pentru baroreceptorii arteriali, sinusul carotidian este cantitativ cel mai important pentru reglarea presiunii arteriale. Receptorii sinusului carotidian răspund la presiuni cuprinse între 60-180 mmHg (Figura 2). Receptorii din arcada aortică au o presiune de prag mai mare și sunt mai puțin sensibili decât receptorii sinusului carotidian. Sensibilitatea maximă a sinusului carotidian apare în apropierea presiunii arteriale medii normale; prin urmare, modificări foarte mici ale presiunii arteriale în jurul acestui „set point” modifică dramatic declanșarea receptorilor, astfel încât controlul autonom poate fi modificat în așa fel încât presiunea arterială să rămână foarte aproape de punctul stabilit. Acest set point se modifică în timpul exercițiului, hipertensiunii și insuficienței cardiace. În hipertensiunea cronică, de exemplu, curba de răspuns se deplasează spre dreapta, crescând astfel punctul stabilit. Acest lucru explică, în parte, modul în care presiunea arterială poate rămâne crescută în timpul hipertensiunii cronice.

Baroreceptorii sunt sensibili la rata de schimbare a presiunii, precum și la presiunea constantă sau medie. Prin urmare, la o presiune arterială medie dată, scăderea presiunii pulsului (sistolică minus presiunea diastolică) scade rata de tragere a baroreceptorului. Acest lucru este important în condiții precum șocul hemoragic în care presiunea pulsului, precum și presiunea medie scad. Combinația dintre presiunea medie redusă și presiunea pulsului redusă amplifică răspunsul baroreceptorilor.

Deși baroreceptorii pot răspunde fie la o creștere sau scăderea presiunii arteriale sistemice, cel mai important rol al acestora este răspunsul la reducerea bruscă a presiunii arteriale (Figura 3). Acest lucru poate apărea, de exemplu, atunci când o persoană se ridică brusc sau ca urmare a pierderii de sânge (hemoragie). O scădere a presiunii arteriale (medie, puls sau ambele) duce la scăderea declanșării baroreceptorilor. Neuronii autonomi din medulă răspund prin creșterea fluxului simpatic și scăderea fluxului parasimpatic (vagal). În condiții fiziologice normale, tragerea baroreceptorilor exercită o influență inhibitoare tonică asupra fluxului simpatic din medulă. Prin urmare, hipotensiunea arterială acută are ca rezultat o dezinhibare a activității simpatice în interiorul medulei, astfel încât activitatea simpatică care provine din medula rostral ventrolaterală crește. Aceste modificări autonome provoacă vasoconstricție (rezistență vasculară sistemică crescută, SVR), tahicardie și inotropie pozitivă. Ultimele două modificări cresc debitul cardiac. Creșterile debitului cardiac și ale SVR conduc la o restabilire parțială a presiunii arteriale.

Este important de menționat că baroreceptorii se adaptează la modificări susținute ale presiunii arteriale. De exemplu, dacă presiunea arterială scade brusc când o persoană stă în picioare, rata de tragere a baroreceptorului va scădea; cu toate acestea, după o perioadă de timp, tragerea revine la niveluri aproape normale, pe măsură ce receptorii se adaptează la presiunea mai mică. Prin urmare, reglarea pe termen lung a presiunii arteriale necesită activarea altor mecanisme (în principal hormonale și renale) pentru menținerea tensiunii arteriale normale.

Revizuit 12/8/16