Antiteză
I. Ce este o antiteză?
„Antiteza” înseamnă literalmente „opus” – este de obicei opusul unei afirmații, a unui concept sau a unei idei. În analiza literară, o antiteză este o pereche de afirmații sau imagini în care una inversează pe cealaltă. Perechea este scrisă cu structuri gramaticale similare pentru a arăta mai mult contrast. Antiteza (pronunțată an-TITH-eh-sis) este folosită pentru a sublinia un concept, o idee sau o concluzie.
II. Exemple de antiteză
Exemplul 1
Acesta este un mic pas pentru un om – un salt uriaș pentru omenire. (Neil Armstrong, 1969)
În acest exemplu, Armstrong se referă la omul care merge pe lună. Deși a face un pas este o activitate obișnuită pentru majoritatea oamenilor, a face un pas pe Lună, în spațiul cosmic, este o realizare majoră pentru întreaga umanitate.
Exemplul 2
A greși este uman; a ierta, divin. (Alexander Pope)
Acest exemplu este folosit pentru a sublinia că oamenii posedă atât calități lumești, cât și evlavioase; toți pot face greșeli, dar au și puterea de a-i elibera pe alții de vina.
Exemplul 3
Lumea va observa puțin, și nici nu își va aminti mult, ceea ce spunem aici, dar nu poate uita niciodată ce au făcut (Abraham Lincoln, The Gettysburg Address)
În discursul său, Lincoln subliniază că detaliile acelui moment nu pot fi memorabile, dar acțiunile ar face istorie și, prin urmare, niciodată complet uitat.
Antiteza poate fi puțin dificil de văzut la început. Pentru început, observați cum fiecare dintre aceste exemple este separat în două părți. Părțile sunt separate fie printr-o liniuță, un punct și virgulă sau prin cuvântul „dar”. Antiteza are întotdeauna această structură cu mai multe părți (de obicei există două părți, dar uneori poate fi mai mult, așa cum vom vedea în exemplele ulterioare). Părțile nu sunt întotdeauna la fel de evidente precum sunt în aceste exemple, dar vor avea întotdeauna fii acolo.
În continuare, observă cum a doua parte a fiecărui exemplu conține termeni care inversează sau inversează termenii din prima parte: pas mic vs. salt gigant; uman vs divin; În fiecare dintre exemple, există mai multe perechi de termeni contrastați între prima parte și a doua, ceea ce este destul de comun în antiteză.
În cele din urmă, observați că fiecare dintre exemple conține câteva structuri și idei paralele. în plus față de contrarii. Aceasta este cheia! Cele două părți nu sunt pur și simplu afirmații contradictorii. Sunt o pereche potrivită care are multe structuri gramaticale sau concepte comune; totuși, în detalii sunt contrare.
De exemplu, uitați-vă la gramatica paralelă a Exemplului 1: cuvântul „unu”, urmat de un adjectiv, un substantiv și apoi cuvântul „pentru”. Acest lucru accentuează contrariile, plasându-le pe un fundal de identitate – cu alte cuvinte, se exprimă două idei foarte diferite cu structuri gramaticale foarte, foarte asemănătoare.
Pentru a recapitula: antiteza are trei lucruri:
- Două sau mai multe părți
- Idei inversate sau inversate
- (de obicei) structură gramaticală paralelă
III. Importanța de Verisimilitude
Antiteza este în esență o formă complexă de juxtapunere. Prin urmare, efectele sale sunt destul de similare – contrastând un lucru cu opusul său, un scriitor sau vorbitor poate sublinia atributele cheie ale oricărui lucru despre care vorbesc. În citatul lui Neil Armstrong, de exemplu, semnificația extraordinară a primului pas pe Lună este făcută mai vie prin contrastarea cu micimea și ordinaritatea mișcării care a provocat-o.
Antiteza poate fi, de asemenea, folosit pentru a exprima contradicții sau paradoxuri curioase. Din nou, citatul lui Neil Armstrong este un bun exemplu: Armstrong este în invitându-i pe ascultători să descopere faptul că un pas mic, obișnuit – nu atât de diferit de milioanele de pași pe care îi facem în fiecare zi – poate reprezenta o realizare tehnologică atât de masivă precum aterizarea lunii.
Paradoxal, o antiteza poate fi, de asemenea, utilizată pentru a arăta cum două opuse aparente ar putea fi de fapt similare.
IV. Exemple de Verisimilitude în literatură
Exemplul 1
Iartă-ne astăzi greșelile noastre, precum iertăm pe cei care greșesc împotriva noastră. (Rugăciunea Domnului)
antiteza face multă muncă aici. În primul rând, arată paralela dintre săvârșirea unei fapte rele și victima unuia. La suprafață, acestea sunt opuse și aceasta face parte din antiteză, dar în același timp ele sunt, în cele din urmă, același act din perspective diferite. Această parte a antitezei este în esență doar o expresie a Regulii de Aur.
În al doilea rând, antiteza afișează o paralelă între vorbitor (un om) și cel căruia i se vorbește (Dumnezeu). Rugăciunea este o cerere de milă divină și, în același timp, o amintire că ființele umane ar trebui să fie și miloase.
Exemplul 2
Toată bucuria pe care o conține lumea a venit prin dorința fericirii pentru ceilalți.Toată mizeria pe care o conține lumea a venit prin dorința de plăcere pentru tine. (Shantideva, Calea Bodhisattva)
antiteza vine aici cu o structură paralelă destul de intensă. Majoritatea cuvintelor din fiecare propoziție sunt exact aceleași cu cele din cealaltă propoziție. („Tot ce ___ conține lumea a venit prin dorința de ____ pentru ____.”) Această structură paralelă strânsă face antiteza cu atât mai izbitoare, cu cât cuvintele care diferă devin mult mai vizibile.
O altă caracteristică interesantă din această antiteză este că face ca „plăcerea” și „fericirea” să pară opuse, când majoritatea dintre noi s-ar putea gândi la ele ca fiind mai mult sau mai puțin sinonime. Citatul face ca fericirea să pară nobilă și exaltată, în timp ce plăcerea este descrisă ca egoistă și fără valoare.
Exemplul 3
Funcția corectă a omului este să trăiești, să nu existe. Nu-mi voi pierde zilele încercând să prelungi (Jack London, Credo)
antiteza de deschidere își ia pumnul din faptul că ne gândim că trăim și existăm ca termeni destul de asemănători. Dar pentru Londra, acestea sunt contrare. A trăi înseamnă a avea experiențe vii, a învăța și a fi îndrăzneț; pur și simplu existența este un lucru plictisitor, inutil. Aceste două cuvinte aparent similare S sunt utilizate în această antiteză pentru a sublinia importanța trăirii, spre deosebire de simpla existență.
A doua antiteză, pe de altă parte, este exact opusul – în acest caz, Londra ia două cuvinte care par oarecum opuse (risipiți și prelungiți) și ne spun că sunt de fapt la fel. Prelungirea ceva îl face să dureze; a pierde ceva este să-l lași să se epuizeze prea curând. Dar, spune Londra, când vine vorba de viață, sunt la fel. Dacă încercați prea mult să vă prelungiți zilele (adică, dacă sunteți atât de îngrijorat de moarte încât nu vă confruntați niciodată cu fricile și nu vă trăiți viața), atunci veți ajunge să le irosiți pentru că nu veți face niciodată ceva care merită.
V. Exemple de Verisimilitude în Cultura Pop
Exemplul 1
Toată lumea nu-i place ceva, dar nimănui nu-i place Sara Lee. (Reclamă de patiserie Sara Lee)
Acest anunț clasic folosește antiteză pentru a crea o eroare gramaticală deliberată. Aceasta este o tehnică obișnuită în publicitate, deoarece oamenii sunt mai predispuși să-și amintească un slogan incorect din punct de vedere gramatical. (Chiar dacă își aduc aminte doar pentru că i s-a părut iritant, le rămâne totuși în creier, ceea ce trebuie să facă o reclamă.) Antiteza ajută la clarificarea sensului și aruncă eroarea gramaticală într-un relief mai accentuat.
Exemplul 2
Ce trebuie să știe bărbații, un băiat trebuie să învețe. (The Lookouts)
Iată un alt exemplu despre modul în care structura paralelă se poate transforma în antiteză destul de ușor. (Structura este substantiv- „trebuie” -verb.) Antiteza exprimă, de asemenea, narațiunea de bază a The Lookouts, care se referă la copiii care învață să se descurce singuri și să devină adulți cu drepturi depline.
Exemplul 3
Închide gura și deschide ochii (trupa „AFI” – titlul albumului)
antiteza este o juxtapunere a două acțiuni diferite (deschidere și închidere) care fac de fapt parte din același tip de comportament – comportamentul cuiva care dorește să înțeleagă lumea mai degrabă decât să fie centrul atenției. Este practic o reformulare a vechiului adagiu că „cei care vorbesc cel mai des au cel mai puțin de spus.”
VI. Termeni corelați
Juxtapunere
Antiteză este în esență o formă de juxtapunere. Totuși, juxtapunerea este un dispozitiv mult mai larg care cuprinde orice utilizare deliberată a contrastului sau a contradicției de către un autor. Deci, pe lângă antiteză, ar putea include:
- Scena din „Nașul” în care se intercalează o serie de crime brutale cu fotografii ale unui botez, juxtapunând nașterea și moartea.
- „Un cântec de gheață și foc” (seria de cărți George RR Martin)
- Oricare dintre o serie de expresii obișnuite, inclusiv:
- Rai și iad
- Munții și marea
- Moarte sau vii
- „În boală și în sănătate”
Antiteza îndeplinește o funcție foarte similară, dar o face într-un mod mai complicat folosind propoziții complete (mai degrabă decât cuvinte simple sau imagini) pentru a exprima cele două jumătăți ale juxtapunerii.
Iată o antiteză construită în jurul unora dintre expresiile obișnuite de sus
- „Oile merg în Rai; caprele merg în Iad. ”
- „ Muzica lui Beethoven este la fel de puternică ca munții și atemporală ca marea. ”
- „ În boală m-a iubit; în sănătate pe care l-a abandonat ”
Observați cum antiteza construiește o afirmație întreagă în jurul juxtapunerii mult mai simple. Și, în mod crucial, observați că fiecare dintre aceste afirmații prezintă o structură gramaticală paralelă.În acest fel, atât Juxtapunerea, cât și structurile paralele pot fi folosite pentru a transforma o comparație simplă, în antiteză.